Să o iau de la 0 , nu de parcă până acum aş fi făcut ceva grandios.
Toate zilele sunt la fel , toţi nervii mei au ajuns la pământ.
Toţi oamenii sunt al naibii de fericiţi , mă sperie unii .
Mi-am terminat sucul , şi am uitat să mă uit la film.
Asta e . Mă obişnuiesc.
M-am certat cu x şi acum o oră muream de nervi.
Mi-au mai trecut , dar nu chiar toţi.
Remember , încă e vina mea.
Şi continui să trăiesc printre nişte necunoscuţi în care încă nu pot avea încredere.
Care încă mă uimesc.
Sunt obisită şi sictirită.
Nu numai azi. De câteva zile.
Asta e. Poate aşa sunt eu , la dracu. Ba nu , eu glumeam şi îi ajuntam pe toţi.
Sunt la pământ cu nervii şi răbdarea , profii şi şcoala mă omoară încet încet.
Mă tot gândesc care e ideea cu toată chestia asta.
Să am curaj să spun NU şi DA , e greu.
Sunt cele mai grele cuvinte posibile. Nu e mai uşor cu poate ?
Vreau atât de multe lucruri , că nici eu nu le mai ştiu pe toate.
Dar şi dacă le'aş avea nu aş fi fericită.
Acum sunt .
STOP. Again .
Am tot ce vreau, aşa jumi-juma. E bine şi aşa.
Cel mai mult vreau să plec la mare . Aww , ce frumos a fost .
I miss Turkiye so much.
Si pe locul 2 , vreau să nu mai cresc. Amin.
Sunt un copil normal ,
Mă şochează tot mai mult superstarurile astea care cântă în chiloţi şi care se droghează pentru prima pagină.
Mă şochează şi nesimţirea oamenilor . E fascinant.
Ah , şi mai vreau ceva . 3 : să ştiu ce gândesc oamenii . Muhaha. Ar fi genial.
Vreau vreau vreau şi iar vreau :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu